luni, 30 iulie 2012

Another Dark Side of the Moon...

 Primul poet din banda desenata (si poate cel mai mare!) a fost Winsor McCay, creatorul unui personaj singular, fara pereche pana acum, desi au trecut de la prima sa aparitie mai mult de o suta de ani: "Little NEMO"!... Povestea, aparent simpla(visele unui pusti care se intampla pe parcursul unei planse si se termina invariabil cu trezirea copilasului), este de fapt un pretext  pentru dezvoltarea unor universuri incredibile, toate avand punctul de plecare intr'o realitate imediata, binecunoscuta oricaruia dintre noi, dar apoi deraind intr'o lume mai degraba comuna lui Lewis Caroll decat banalului cotidian. Astfel, obisnuitul pat devine un patruped ce nu se mai opreste din crestere, spre disperarea micutului Nemo, casele din oras incep sa creasca asemenea unor plante dupa o regula cunoscuta numai de ele si se misca precum niste vietuitoare nelinistitoare, scurgerea Timpului devine vizibila, anii trecand precum minutele iar conventiile pe care banda desenata le accepta, ca sa poata exista, respectiv stripurile si casetele sunt atrase intr'un joc creativ incredibil, joc pe care aveau sa'l redescopere la peste o jumatate de secol distanta autori ca Mandrika, Gotlib, Greg sau Fred... De exemplu, personajul din randul 1 sta de vorba cu el insusi, dar aflat in randul 2, iar daca e nevoie, coboara in casetele de dedesupt, ca sa rezolve o situatie delicata, fara cel mai mic complex. Aproape ca simti nevoia sa dezvolti notiuni  filozofice, cum ar fi paradoxul temporal.
 Povestile lui Nemo cel mititel se'tampla de regula noaptea, atunci cand Luna joaca un rol foarte important...
... de fapt, ilustrarea articolului ar fi trebuit sa inceapa cu aceste 2 stripuri: un joc banal de copil, o rampa de scara si iata cum intram intr'un alt univers!...

... o calatorie spre Luna, care vazuta de aproape arata cu totul altfel decat ne'am fi putut inchipui!...


   Un rol la fel de important avea sa'l joace Luna intr'o alta banda desenata celebra, "Tintin" de Herge. De data aceasta, autorul lasa deliberat fantezia la garderoba si mizeaza in cele 2 albume pe cartea stiintei iar timpul a dovedit ca nu a gresit deloc. Sunt anii '50, lumea incearca sa uite tragedia inutila de la Hirosima si spera ca energia nucleara e buna si la altceva decat la nimicirea vietii de pe Pamant. Tintin se imbarca in cea mai grozava aventura a sa, scapand de atractia terestra cu 3 ani inaintea primului Sputnik sovietic si aselenizand cu 15 ani mai devreme decat Armstrong!...


Toate imaginile cu TINTIN sunt © Ed. Casterman si sunt scrise si desenate de Herge...

"... And everything under the Sun is in tune, but the Sun is eclipsed by the MOON!... There is no Dark Side of the Moon really. Matter of fact it's all dark....."

The Dark Side Of the Moon...

  "Bonsoir,O, Lune Souveraine, Lune de Nuit je me souviens, De Temps que vous etiez lointaine, En ce Temps je vous aimais bien... Les Trafiquants de toutes sortes, Qui font commerce avec les gens, De ta Peau ils ont ouvert les portes,Tu es bien la Lune d' Argent!... De la Lune qui se souvient, qui se souvient?..."
   Cine mai are timp sa'si aduca aminte de Luna intr'o epoca in care traim contracronometru, nici macar indragostitii, a constatat cu amaraciune prin anii '60 Guy Beart, un romantic incorigibil, un visator de care chiar si pragmatica societate in care traim mai are inca nevoie?... In filmele din anii '40 un decupaj foarte novator si indraznet pe atunci se facea prin intermediul Lunii: camera pornea miscarea de pe fata eroinei, transfigurata de iubire, se ridica spre astrul noptii ce sclipea complice, dupa care cobora si, surpriza!, figura pe care o descopeream era a jumatatii sale, a iubitului sau care urmarea acelasi astru, devenit complicele celor doi amorezi despartiti.10 ani mai tarziu in "Vagabondul", film indian cu Raj Kapoor, Luna era inca odata un paravan pentru indragostiti. In acei ani prezentarea explicita a iubirii, chiar daca era vorba doar de un banal sarut, era un act inadmisibil asa ca, in momentul in care buzele celor doi sunt pe cale sa se atinga, camera coboara incet si  decent spre imaginea lor reflectata in apa marii. In fotograma in care buzele urmau sa se atinga, o lacrima, un strop de roua, o picatura din ploaia pe care taranii indieni o asteptau cu nerabdare de atata amar de timp sau pur si simplu un gainat de pescarus (realizatorii nu ne'au explicat niciodata ce anume a tulburat momentul acela de gratie), avea sa bruieze imaginea, astfel ca morala avea sa fie salvata iar imaginatia spectatorului indian putea sa se dezvolte nestingherita... Cand spectatorul a inceput sa se sature de atata dulcegarie, a venit un smecher care a considerat ca nicidecum, lumina Lunii nu era complicea indragostitilor, ci a ucigasilor si a tuturor celor care nutresc ganduri necurate!...Si a urmat o serie de creatii mai mult sau mai putin artistice despre puterea malefica a Lunii,,, Apoi au venit Savantii, care au desfiintat toata poezia, asigurandu'ne ca Luna nu e decat un amarat de pietroi, care se'nvarte nici el nu stie de ce in jurul Terrei, dupa un program pe care nu il intelegem inca foarte bine. Dar nu intrati in panica: in urmatoarea suta de ani vom avea raspunsuri la toate intrebarile iar poeziile despre Luna vor deveni atat de ridicole incat poetii pititi de multa vreme prin cripte si cavouri, se vor face una cu pamantul sa nu dea cumva ochii cu vreun profesor de stiinte atotstiutor!...
  Chiar asa, cine isi mai aduce aminte ca de acolo de sus ne priveste Luna?...
...dar de Edmond Rostand si de personajul sau, jumatate real, jumatate fictiune - Cyrano de Bergerac?... cel care cu multe sute de ani in urma ne uimea cu fabuloasele sale calatorii in Luna!...
...cine isi mai aduce aminte de Baronul de Munchhausen si incredibilele sale calatorii, cea de pe Luna intrecand de departe orice voiaj al lui Simbad marinarul?...
 Jules Verne, prins cu suruburi la biroul sau, a fost primul care a avut sansa sa viseze.
... imagini care aveau sa rascoleasca pentru cel putin o suta de ani imaginatia cititorilor de pretutindeni!...

...peste Canalul Manecii, H.G.Wells contimua traditia lui Verne dar romanele pe care le scrie sunt pentru adulti, problemele pe care le ridica sunt grave...Traiasca Science Fiction-ul!..
Daca fratii Lumiere sunt genialii inventatori ai cinematografiei ca tehnica, Georges Melies este un alt francez care a descoperit ca filmul poate fi o Arta!... Iar unul dintre primele sale subiecte este, fireste, " O Calatorie spre Luna"... in acest cadru, un grup de Pin Ups de epoca, impingand obuzul ce urma sa fie aruncat spre Luna...
...contactul proiectilului cu Luna, in story board-ul lui Melies...
... si cum avea sa apara aceeasi scena in film!...

...cum se vede Pamantul de pe Luna, in schitele lui Melies...
...multi, foarte multi ani mai tarziu, Neil Armstrong murmura emotionat in microfon celebra fraza: "That's one small step for man, one giant leap for mankind!'...
  Cuvintele acestea erau rostite pe 21 Iulie 1969, la cateva secunde dupa ce o fiinta omeneasca avea sa puna piciorul pentru prima data pe un alt astru decat planeta sa natala...
   va urma...

sâmbătă, 28 iulie 2012

The Cataclyster and the Subliminal Message

  The choice i have to make on sunday is a huge responsability for the average citizen that i think i am. If i choose poorly, it's still me, the voter, who gets blamed for the result.
  ...As such, seeing as how i still don't know who the truthful party is, i'll stall this election off, with a few worthless jokes. Maybe i'll get to have a revelation, Hallelujah!...and maybe a divine force will indicate to me who i have to vote for. Therefore, i am absolved of all the responsabilities and i can finger-point the culprit!...
 In an exceptional manner, today's text has been written entirely in english, for my friends all over the world who follow me faithfully. Thank you, Friends !..

joi, 26 iulie 2012

Mesajul Subliminal si Cataclisma Nationala

  Romania trece prin momente foarte grele, am putea spune dramatice dar nu o voi face publica aceasta  informatie ca sa nu'mi trezesc Cititorul Fidel din letargia in care l'am varat cu atata truda, nu merita sa'l deranjez degeaba, iar la urma urmelor mai da'i dracului cu politica lor cu tot. In definitiv, am devenit niste amarati de abonati la urna de alegatori si ni se pare ca suntem tare importanti pentru ca ni se cere votul pe toate canalele de informare odata la un numar de ani. Atunci devenim deodata foarte plini de noi, familiile incep sa se dezbine pe motiv de optiune politica, ne dam destepti fata de generatia mai veche, daca o mai avem, cum ca noi intelegem totul, ca nu degeaba suntem tineri si moderni iar Puterea, Puterea ce face in acest timp?... Fireste, o doare in cur de framantarile noastre!... Bineinteles, e mai bine la Putere, esti o idee mai aproape de robinetul abundentei dar nici in Opozitie nu e foarte rau (Vorba noastra din strabuni: "Daca nu curge, pica!"), caci legaturile comerciale transced inamicitiile politice!... In numele Democratiei ni se tot inoculeaza ideea ca noi decidem, noi alegem si tot noi sutem vinovati de nerealizarile unei clase politice de cele mai multe ori handicapate si corupte!...
  Pentru astazi am pregatit un articol politic, dar sa nu te miri daca e bine fardat ca doar nu vrei sa am probleme cu mardeiasii potentatilor, ca alta treaba tot nu au!... Ca de obicei, inainte de a da drumul pe teava articolului, l'am citit in toate sensurile, poate descopar o greseala marunta de ortografie, sau mai rau, o eroare de judecata... toate pareau O.K., insa o senzatie de discomfort spiritual ma avertiza ca ceva nu e in ordine! Ca atunci cand cineva monteaza in filmul pe care il urmaresti secvente de ordinul a 2-3 fotograme, pe care ochiul nu le percepe insa subconstientul le bifeaza si apoi iti impune sa le urmezi mesajul. Eu nu m'am prins... Tu ai observat ceva anormal in succesiunea imaginilor pe care ti le propun astazi?...