luni, 6 ianuarie 2014

Si pe Aici a Trecut Mos Craciun !...




             A mai trecut un an , dragul mosului, incheiat cu pregatiri pantagruelice pentru toate sarbatorile care se tin lant la romani ca margelele din siragul unei fete ochioase: Craciunul, Revelionul, Sfantul Vasile dar si Boboteaza si Sfantul Ion! Una dupa alta, fara ragaz pentru burduhan si ficat, tot atatea ospete incarcate de bucate si bauturi ce nu au nici un strop de mila fata de integritatea fizica a oricaruia dintre noi. Fie ca vorbim de sarmale in frunze de vita, mai mici decat o juma' de deget sau rasucite in foi de varza acra... de carnatii de Plescoi, subtiri ca un creion si indopati cu carne de oaie otravita cu mult ardei picant... de pastrama ce se fragezeste numai odata pusa pe gratar... de costitele de porc care doar in tigaie isi pastreaza intacta si cea din urma picatura de grasime... toate, dar toate mancarurile de pe la noi pregatite pentru sarbatorile dintre ani, sunt adevarate probe olimpice, carora numai un "sportiv" bine antrenat le poate face fata! In mod natural, pentru ca bietul organism sa reziste asaltului necrutator al lipidelor, romanul adevarat dilueaza adaosul de grasimi capatat in ultimile zile cu un fluviu heteroclit, alcatuit din cele mai nastrusnice combinatii de bauturi: de la zaibarul neaos la vinurile cu pretentii, palinca si tuica puturoasa, alcoolurile exotice cu grade fara numar si bere! Tot asa cum pictorul isi spala pensulele pline de vopsea de ulei in borcanul cu diluant, noi incercam sa ne curatam pe dinauntru turnand pe gat paharel dupa paharut, vorba cantecului:    
                                   "Da-i cu spritu', da-i cu spritu', pan' la ziua
                                     Gal gal gal, gal gal gal
                                     
Pe soseaua gatului
                                     Sa-ti ajunga pana-n suflet,
                                     
Gal gal gal, gal gal gal
                                     Si sa-ti stinga focul lui.

                                                           
                                        Bea pana in zori, toarna vin pana ai sa mori
                                        Spritul iti alina inima.
                                        Bea pana la moarte fiindca vinu-i ca un frate,
                                        Bea pana te-oi satura."

      Deh, romanu' e nascut poet! Chiar si versul devenit proverb, cantat candva de Lizeta Kirculescu, ne reaminteste neincetat acest lucru: "Ca nu e om sa nu fi scris o poeziiii-e, macar o dat', macar o dat' in viata luuuuui!"...
    
      Frumoase sunt sarbatorile de la romani!... Din pacate, petrecerile lant si buna dispozitie m'au cam facut sa uit de celelalte "trebi". Chiar si minunatele daruri lasate de Mos Craciun sub brad de abia acu' au fost desfacute. Si ce cadouri! Ma grabesc ("Festina Lente!") sa'ti impartasesc bucuria pe care o traiesc, rasfoind impreuna cu tine aceste minunate carti.


      Ca la orice sfarsit de an, fiecare editor cauta sa'si epateze publicul cu cele mai insolite aparitii editoriale. De exemplu, Dupuis (editorul care scoate saptamanal din 1938, aproape fara intrerupere, revista "Spirou"... o revista al carei erou- far este Spirou, bineinteles, un personaj care implineste 75 de ani!... un personaj pe care autorii ce s'au succedat la "comenzi" au stiut sa'l mentina vesnic tanar): Editorul face eforturi remarcabile pentru a mentine in atentia publicului pe unul dintre cei mai mari autori B.D. pe care i'a avut in "ograda" sa in urma cu 40 de ani, Franquin,iar ultimele albume semnate de acesta sunt de fapt reeditari ale unor lucrari de altadata. Dar ce editii fabuloase! Filmele alb-negru au fost refacute iar acolo unde originalele au fost gasite, au fost folosite chiar acestea! Culorile si ele au fost refacute, conform intentiilor artistului, atunci cand au fost gasite calcurile cu indicatiile cromatice. O adevarata "remasterizare"!

Coperta albumului "La Peur au Bout du Fil" este de fapt o imagine recuperate, ea fiind desenata special pentru albumul revistei "Spirou" nr. 70 ( o aparitie trimestriala in care erau legate laolalta cate 13 reviste nevandute...).
        Din cauza machetei revistei in care aventurile lui Spirou & Fantasio apareau in "foileton" (partea de sus a paginii era ocupata de titlul publicatiei, de avertismentele publicitare si de datele curente), pentru publicarea in album toate plansele au fost remachetate. Aici, prima plansa din "La Peur au Bout du Fil" asa cum a aparut in "Spirou" in 1959...

        ... aceeasi plansa remasterizata pentru recentul album...

        ... si plansa remontata pentru aparitia din album in 1960 (trebuie remarcata ultima banda, care in aparitia din revista apartinea de fapt plansei nr. 2)!

          ... albumul din 1960 contine 2 aventuri cu Spirou insumand 60 de pagini, din care "La Peur au Bout du Fil" are numai 12 (realizezi ce efort a facut editorul si autorii ca sa obtina un volum de 62 de pagini, pornind de la o povestire atat de scurta!)!!!

     Cateva din originalele lui Franquin, pline de insemnarile celor de la redactie. Este un privilegiu sa avem ocazia sa ne apropiem atat de mult de arta Maestrului...
     Albumul de lux este impecabil din punct de vedere tipografic...


      Din sacul Mosului au mai cazut doua integrale fabuloase : "Bruno Brazil" vol. 1 + vol.2!...
      "Bruno Brazil"?... Ei da, o serie care a inceput sa apara prin anii '60 in revista belgiana "Tintin", odata cu sosirea lui Michel Greg la carma publicatiei, ca redactor sef. Cei 10 ani cat Greg a fost alfa & omega pentru aceasta revista, sunt anii care pot fi identificati ca perioada de aur a unui foarte important saptamanal. Revista "Tintin" se modernizeaza, noii eroi propusi cititorilor sunt mult mai adulti iar dialogurile par rupte din viata de zi cu zi. Greg munceste ca un ocnas si acopera cu scenariile sale jumatate din revista. Sunt anii cand apar serii mitice ca "Bernard Prince" si "Comanche" cu Hermann, "Bruno Brazil" cu Vance, "Olivier Rameau" cu Danny, "Luc Orient" cu Eddie Paape, "Cubitus" de Dupa, "Zig & Puce" de Greg (o incercare de resuscitare a seriei din anii '20 a lui Alain Saint Ogan), "Simon du Fleuve" de Auclair... Tot in aceasta perioada, Greg publica in "Tintin" povestirile cu "Spirit" aparute in USA in perioada postbelica si realizate de Will Eisner, unul dintre cei mai mari autori de banda desenata din toate timpurile.

       Fiecare integrala cu Bruno Brazil include cate 4 albume. O serie plina de actiune si suspence, in care autorii nu'ti lasa prea mult timp de respiro. Greg si William Vance (poate in cea mai buna forma a sa) sunt influentati de spiritul James Bond care bantuia deceniul, spre bucuria atator generatii de cititori.

       Pana la primirea celor 2 Integrale, in biblioteca personala nu aveam decat un singur volum "Bruno Brazil" (probabil cel mai bun dintre toate): "Commando Caiman".












O parte din copertile foarte inspirate ale lui William Vance pentru revista "Tintin" dar si pentru albumele "Bruno Brazil"...


Prima plansa din "Commando Caiman", asa cum a aparut in revista "Tintin" dar si in cea dintai editie a albumului...


Pentru reeditarea in Integrale, culorile au fost refacute destul de neinspirat. Mai mult, unele imagini au fost inlocuite. De pilda, prima imagine mare din plansa nr. 1: in original, mai mult ca sigur decorul era facut de Coria, asistentul lui Vance (si cumnatul sau, de altfel), cel care avea sa preia seria "Bob Morane" de la Vance, cand acesta in 1980 decide sa investeasca toata arta sa in "XIII"...


Cateva imagini cu grafica puternica a lui Vance (din fericire, in aceste cadre prezenta omului este insignifianta, Vance fiind notoriu pentru pentru schematismul si imobilismul personajelor sale...)...


... si cireasa de pe tort, "Mickey Mouse" de Floyd Gottfredson!!! Este vorba despre benzile desenate cotidiene din 1948-1950, in culori, intr'un volum de mari dimensiuni si foarte luxos, editate de Glenat!...



In biblioteca aveam deja primele benzi cotidiene cu Mickey Mouse de Floyd Gottfredson, aparute intr'o editie  Americana
Gottfredson isi incepe marsul triumfal la 1 aprilie 1930, pe un scenariu facut chiar de Walt Disney (Celebrul personaj mai fusese desenat timp de 2 luni si jumatate inaintea sa de Ub Iwerks iar apoi de Win Smith... stilul oarecum "primitiv" al celor 2 inaintasi merita o atentie deosebita: in curand, voi reveni cu un articol despre primele strips-uri cu Mickey Mouse)!!!

2 comentarii:

  1. La multi ani, domnule profesor! Va urmaresc in continuare cu acelasi interes.

    RăspundețiȘtergere
  2. tocmai eram pe blogul tău și m-a sunat Oaneluța ca să-mi ureze la multia ani; am uitat complet, spre rușinea mea, că este și ea o Ioană!
    La mulți ani, Oani!

    RăspundețiȘtergere