joi, 14 august 2014

Ollivier, Vaillant & Company


                       Cand James Cameron a realizat super-productia "Titanic", un film cu un buget colosal presupun ca producatorii au imbatranit cu cativa ani in numai cateva zile, pana ce au vazut ca rezultatele sunt pe masura asteptarilor, mai ales ca Istoria filmului este plina de adevarate dezastre financiare, ce aproape ca au ingropat mari studiouri cinematografice : "Cleopatra" , filmul din 1963 al lui Mankiewicz  cu Liz Taylor, Richard Burton si Rex Harrison in rolurile importante, a reusit sa puna pe butuci celebra casa de productie 20th Century Fox, un esec in urma caruia si'a revenit cu foarte mare greutate... "El Cid" realizat de Anthony Mann in 1961 cu Charlton Heston, este un film care l'a scos la pensie pe magnatul din industria cinematografica Samuel Bronston, din cauza dezinteresului public... Nu este mai putin adevarat ca bugetul alocat unei mari productii reprezinta o suma astronomica, uneori echivaland cu produsul intern brut al unei tari de talie mica.
                        Si in banda desenata editorii fac investitii din ce in ce mai importante, dar sumele alocate unui proiect sunt  de departe mult mai mici decat se intampla in lumea filmului... Daca in anii '70- '80 albumele de B.D. erau cunoscute doar prin publicitatea pe care editorul o facea in propria revista sau se miza pe vizibilitatea respectivului produs in librarii sau in rafturile marilor magazine, astazi perspectiva este total diferita. Revistele au disparut aproape cu desavarsire, iar in librariile deja specializate este o naivitate ca editorul sa mizeze pe ideea ca potentialul cumparator ii va descoperi albumul, doar rascolind prin teancurile de carti. Productia este incredibil de diversificata, editorii incercand piata cu cat mai multe titluri, editate in tiraje minuscule. In momentul in care o editie se epuizeaza intr'un timp interesant pentru investitor, acesta face o prelungire a tirajului...
                          Inspirata de cinematografie, lumea benzii desenate a inceput la randul ei sa'si promoveze noile aparitii importante cu afise etalate prin statiile de metrou sau in autobuze, iar la televiziune nu este o raritate sa vezi un clip publicitar pentru un erou de succes...
                          Cat de departe in timp si spatiu pare anul 1961, anul in care Georges Dargaud   edita  timid si fara sa creada vreo clipa in succesul intreprinderii sale, primul album Asterix, "Asterix le Gaulois" in numai 6.000 de exemplare (astazi, un exemplar din acest prim tiraj se vinde printre colectionari cu 1.000 de euros!)! Ca sa avem o idee despre amploarea fenomenului, este suficient sa amintesc ca astazi fiecare nou titlu are un prim tiraj de peste 3.000.000 de exemplare, iar vanzarile pe plan mondial se stabilizeaza pe la 10.000.000 de albume vandute! Desigur, Asterix este un fenomen planetar iar drumul succesului l'au gasit foarte putini autori...
                          Pana la recunoasterea publica, toti desenatorii si scenaristii au transpirat saptamana de saptamana, in ritmul aparitiei revistelor ce'i promovau, fara sa aibe habar ca intr'o buna zi numele lor va straluci sau nu, ca o stea...
                         
                          Prin 1957 doi artisti decid independent unul de celalalt, sa descrie lumea colorata din redactiile in care lucreaza. Andre Franquin, deja un star al benzii desenate cu personajele "Spirou & Fantasio" pe care le preluase de la Jije si le imagina in fiecare saptamana pentru revista belgiana "Spirou", propune un nou personaj, Gaston Lagaffe. Un aiurit plin de bune intentii dar un dezastru in momentul in care'si pune ideile in practica, angajat nu se stie prea bine pentru ce in redactia "Spirou". Incet, personajul incepe sa ocupe intregul univers creativ al lui Franquin si devine un bestseller European...
                         La randul sau si numai cateva luni mai tarziu, Gerard Dorville, un artist bun la toate in  revista "Vaillant" (la un moment dat a desenat mai multe gaguri cu "Placid & Muzo"!), propune varianta sa despre intamplarile ce s'ar putea petrece intr'o redactie. Eroii sai sunt Alfred, Auguste, Popaul et Cie (adica, si ceilalti... curand insa vom afla ca "ceilalti" sunt de fapt unul singur!, respectiv "redactorul sef", care seaman ca doua picaturi de apa cu Jean Ollivier, marele boss de atunci al revistei "Vaillant", celebrul scenarist al lui "Yves le Loup", "Davy Crockett", "Ragnar", iar mult mai tarziu al lui "Loup Noir" si Dr. Justice" !)...
                         In urma cu ceva timp, ti'am prezentat o selectie din gagurile lui Dorville, care in pofida timpului scurs, nu mi se pare ca au imbatranit. Curand, artistul este nevoit sa intrerupa seria care nu a primit confirmarea publicului. Eu cred insa ca merita sa arunci o privire plina de nostalgie peste ele: haide sa invatam sa privim in urma fara manie!...




                   Gaston, vesnicul rege al gafelor!...





            
                   Un fragment dintr'o fotografie cu toata redactia "Vaillant" din epoca eroica : 5 este Roger Mas (adica, desenatorul pentru multi ani al lui Pif, dar si creatorul lui Pifou si Leo), 8 este Cabrero "Pif, Hercule, Placid & Muzo" Arnal himself, 12 este chiar "redactorul sef" caricaturizat de Dorville, Jean Ollivier, 24 este Georges Rieu, domnul care a inventat "Pif Gadget" 12 ani mai tarziu, 25 este Roger "Rahan" Lecureux!...
         
                  Redactia "Vaillant" caricaturizata de Eduardo Coehlo (desenatorul genial al lui "Ragnar")... cu ochelari si cu pipa intre dinti il poti identifica pe Jean Ollivier...


















 
 
 
Ultimul gag cu minunata lume a lui Dorville. Adio, domnule Gerard Dorville!... 

3 comentarii:

  1. Și, mă rog, cam unde se află „cutezătorii” acum, în vacanța mare?... Cumva, către Paris, as usual, căci „Ai noștri tineri la Paris învață...”

    RăspundețiȘtergere
  2. absolut impresionant DORVILLE in simplitatea graficei lui !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dorville, un grafician indemanatic si foarte agreabil caruia i'a lipsit scanteia geniului... Tot ce a incercat a ramas la stadiul de crochiu si niciodata nu a reusit sa deschida poarta grea a succesului. In plus, blazonul familiei a fost o povara care l'a urmarit intreaga viata, fiind tot timpul constient de subtirimea demersului sau artistic (uitat complet de lumea benzii desenate, pare greu de crezut ca Dorville a fost in timpul vietii sale un tip macinat de orgolii si dornic sa depaseasca stadiul de simbrias)... Bunicul sau, Noel Dorville era un artist foarte cunoscut la inceputul secolului XX, apreciat pictor si autor de afise, foarte apreciat pentru caricaturile sale corozive aparute in legendara revista "L' Assiette au Beurre"...
      Un caz oarecum asemanator cu cel al lui Gerard Dorville este cel al unui alt coleg de redactie (bineinteles, este vorba de redactia "Vaillant"!), Gerard Forton. Mult mai cunoscut si mai activ decat Dorville, Gerard Forton ( artistul care avea sa intre in constiinta cunoscatorilor de banda desenata ca realizatorul a mii de planse b.d. cu Teddy Ted, Jacques Flash, Bob Morane, Jonah Hex...), inca activ si astazi la cei peste 80 de ani, sufera la fel ca si Dorville de complexul blazonului prea incarcat: bunicul sau este celebrul Louis Forton, autorul unor serii de B.D. franceze de la inceputul sec. XX, "Bibi Fricotin" si "Les Pieds Nickeles" ( "Les Pieds Nickeles" este o serie care a intrat de curand in domeniul public, drept care orice editor sau artist se poate folosi de imaginea personajelor fara nicio restrictie... printre alti artisti, de curand Herle & Cortegianni au pregatit propria versiune a noilor aventuri ale celor trei batrani cotcari)...
      Gerard Forton, un artist de o marte finite grafica si in acelasi timp, forta creativa, desi foarte productiv si prezent in reviste vizibile( "Vaillant", "Vaillant, le Journal de Pif", "Pif Gadget", "Pilote", "Spirou". "Femmes d'Aujourd'hui"... ) este astazi pentru marele public un necunoscut care bate la portile redactiilor ca orice alt incepator. Ultimul album cu Teddy Ted, "Solene", a aparut la editura "Hibou" in 500 de exemplare iar celebra serie Teddy Ted aparuta in "Pif Gadget" este editata de Taupinambour in editii minuscule de cate o suta de exemplare pentru fiecare album (aparent, aceasta este noua politica editoriala a acestei perioade tranzitorii: editarea unui numar foarte mic de exemplare, dupa vanzarea carora se purcede la o alta prelungire scurta de tiraj si tot asa... este o abordare inedita a pietei cartilor pe care a permis'o noua tehnica tipografica digitala; acelasi lucru se intampla si pe piata D.V.D.-urilor, unde au inceput sa se imprime filmele la comanda- este vorba de filmele clasice, care au un public foarte restrains)...
      Gerard Forton ca si Gerard Dorville, doi artisti umbriti de blazonul familiei...

      Ștergere